1

Cu vorbele la el

Explicandu-mi de ce ar trebui sa dorm cu el, desi are camera lui unde doarme singur de la 7-8 luni.

Eu: Mami, este prea cald noaptea. Nu putem dormi amandoi in patutul asta de o persoana.

Tu: Dar daca ma trezesc noaptea, plang.

Eu: Dar de ce plangi, puiule, noaptea? Ce se intampla?

Tu: Pai trebuie sa fim 3 si daca suntem doar 2 (tu si papusica), plang.

Eu: Aaa, pai iti mai trebuie o papusica?

Tu: De fapt imi trebuie o mamica

Pam pam! :*

0

Asumarea responsabilitatii

Avem multe ocazii sa-i ajutam pe copiii nostri sa urmeze cursuri la scoala vietii – si nu toate sunt bune. Multi parinti, de exemplu, se trezesc intr-o situatie care probabil ca se intampla la masa de cina in familii de peste tot din lume: unul dintre copii da de stire ca are de predat a doua zi dimineata o tema obligatorie sau un proiect important si ca n-a scris nici macar un cuvant. (…) panica se declanseaza in familie!
(…)
Lasati-l pe copil sa vada care sunt consecintele faptului ca a neglijat o indatorire importanta. Fie  va trebui sa stea pana seara tarziu, singur, si sa-si finalizeze cu forte proprii sarcina, fie va vedea ce se intampla daca nu-si termina treaba. Si da, copilul s-ar putea sa ia o nota proasta la scoala. (…) dar copilul acela mai mult ca sigur nu se va simti prea bine ca a lasat sa se intample asa ceva, iar aceasta este prima lectie din cursul de asumare a propriei responsabilitati.

“Cum iti vei masura viata?” – Clayton M. Christensen

cu drag,
eu